În acest articol îți voi spune în ce fel convingerile unui antreprenor îi îngreunează viața sau îl ajută.
Zilele trecute stăteam de vorbă cu un antreprenor. Fiind din alt oraș, de prin mijlocul țării, sesiunea avea loc la telefon.
Mi-a povestit la început dificultățile prin care trece:
Lucrurile păreau destul de complicate.
Ai spune că e normal într-o astfel de situație să te simți copleșit, la capătul puterilor. Domnul de care vorbesc mi-a spus că a trecut printr-un astfel de moment, plin de anxietate, când i se părea în zadar să continue, chiar a vrut să renunțe.
Acum era decis să continue, iar emoțional a spus că face față mai bine, dar tot simte că ceva nu e în regulă. Nu mai are acel entuziasm pe care îl avea demult, ci simte chiar o lehamite când vede că zi de zi parcă o ia de la capăt cu toate, nimic parcă nu înaintează.
Discuția noastră este întreruptă, îl sunau oamenii de la fabrică.
– Îmi cer scuze, doamnă, trebuie să răspund. E ceva urgent. Oamenii nu știu ce au de făcut dacă eu nu le spun. Revin în câteva minute.
Reluăm discuția, și îl întreb pe interlocutorul meu, cum simte toate aceste emoții, dacă ar fi o greutate, cât de mare și de grea ar fi? Răspunsul lui nu m-a uimit, ci dimpotrivă, a făcut ca totul să devină clar:
– Ca o piatră de moară.
Deci, greutatea emoțională pe care o simțea referitor la situația cu firma, viața personală, era precum o piatră de moară. Cine ar fi fericit să care zi de zi o piatră de moară? Nimeni! Chiar că ți se face lehamite.
I-am explicat clientului meu că, modul în care percepe și simte face ca aceste situații să se perpetueze.
– Asta vreți?
– Cu siguranță NU!
– Ce aveți de făcut, în primul rând schimbați emoțiile, schimbați percepția.
Îi sună din nou telefonul și ne întrerupem:
– Îmi cer scuze, trebuie să răspund. Doar eu mișc lucrurile în firmă, așa cum v-am spus, dacă eu nu mă implic, nimeni altcineva nu o face. Îmi cer scuze, revin în câteva minute.
După câteva minute când reluăm discuția, îl fac atent că sunt niște convingeri care rulează în subconștientul său și care nu îl ajută deloc în situația de față. ”Oamenii nu știu ce au de făcut dacă eu nu le spun”, ”Doar eu mișc lucrurile în firmă” sunt concluzii pe care le-a tras din experiențele de până acum, dar asta nu înseamnă că sunt adevărul absolut.
În schimb, păstrând aceste concluzii, ele s-au transformat în convingeri care îl fac să vadă în realitatea lui exact asta: că nimic nu se întâmplă fără el.
– O fi bine, o fi rău? Depinde de ce vă doriți. Doriți să aveți un trai îndestulat, liniștit, lipsit de griji, ca fabrica să meargă și fără dumneavoastră?
– Da, desigur. Dar nu știu cum se poate asta. Acum mi-e imposibil să cred că se poate asta. Mai ales că am convingerea că nimeni nu face lucrurile mai bine ca mine.
– Păstrând convingerile de mai devreme, cu siguranță NU SE POATE. Nu doar că nu veți avea independență și libertate, ci vă veți transforma în propriul sclav.
– Cred că deja sunt.
– Asta vreți?
– Cu siguranță NU!
– Perfect! Ce aveți de făcut? Schimbați convingerile, percepțiile și emoțiile negative și veți vedea o altă realitate în viața dumneavoastră.
Cum se poate face asta, vei citi în articolul următor.
Sesiunea a expirat
Te rog autentifică-te din nou. Pagina de autentificare se va deschide într-o fereastră nouă. După autentificare o poți închide și să revii la această pagină.