Stima de sine – Daca nu le-ai face, s-ar cunoaste?

Se intampla destul de des sa reapara un subiect in discutiile cu clientii si care sa aiba legatura cu modul in care ma percep, cu stima de sine si imaginea de sine: ceea ce fac nu e destul, nu e suficient, stiu ca pot mai mult, ma simt inutil/a.

Aud asta des de la femei care au avut o cariera de succes, in schimb acum trec printr-o perioada de schimbari si, din punctul lor de vedere, nu mai sunt la inaltimea de alta data. Faptul ca acum sunt la inceput de drum in alt domeniu si au nevoie de sustinerea financiara a sotului, le face sa se simta mai putin importante si ca ceea ce fac nu e destul.

Spun asta mame care se ocupa de cresterea copiilor lor, de gospodarie si tanjesc dupa momentele cand se simteau importante luand decizii radicale la job. Nu de putine ori, mi se spune: Ma simt inutila, pot mai mult de atat, nu doar sa schimb scutece, sa fac mancare, sa ma joc cu copilul.

Am auzit asta, „Nu e suficient, stiu ca pot mai mult” si din gura unui barbat, care schimbase locul de munca si orasul si perioada de acomodare i se parea de nesuportat: obisnuit sa ia decizii importante, sa dirijeze toate operatiunile si sa fie in focul activitatii la fostul job, acum la noul job, unde munca sa implica lucrul pe un program la calculator, simtea ca nu mai este atat de importanta si el se simtea inutil.

Ajungem sa ne simtim coplesiti de trairile astea si nu reusim sa gasim o rezolvare la situatia asta, nu face sa ne bucuram de munca noastra. Este ca si cum am avea o oglinda prafuita prin care ne uitam la noi si nu ne place ce vedem. In acest fel, imaginea de sine si stima de sine sunt afectate.

Cu EFT lucram exact pe aceste perceptii si emotii, le dam la o parte si in majoritatea cazurilor se produce o eliberare profunda pe loc. Si astfel, imaginea de sine si stima de sine se vad din nou mai clar.

Mie imi place sa merg mai departe si atunci adresez o intrebare. Pe doamne le intreb:

„Daca nu ai face acele lucruri, s-ar cunoaste?”

Daca nu ai face curatenie in casa, mancare, spalat, calcat, daca nu te-ai juca cu copilul, daca nu ai face ceea ce faci, s-ar cunoaste?

Dupa momentul de surpriza, mi se raspunde cu un zambet:

Desigur! Si inca cum!

Doamnele raspund: Normal ca s-ar cunoaste: nu e mancare gatita, deci familia nu are ce manca, nu sunt rufe curate, calcate, cei dragi vor purta haine murdare, nu e curat in casa… normal ca s-ar cunoaste, se pune praful, se strange mizeria … Daca nu am grija de copil, nu il educ, nu ma joc cu el, va creste ca un salbatic …

Deci, daca nu faci acele lucruri, se cunoaste, insist eu de obicei.

Da, se cunoaste.

Deci, sunt importante, cand nu le faci.

Da, sunt importante.

Oare cum ar fi sa le consideri importante si cand le faci? Aici vine surpriza cea mare!

Da, ai dreptate, mi se spune. Sunt intr-adevar importante, doar ca eu nu le-am vazut asa. M-am obisnuit sa le fac, ca trebuie. Nimeni nu mi-a zis, „Vai ce treaba minunata faci! pentru ca faci mancare, speli, calci.”

Daca ai angaja o persoana care sa gateasca, sa faca curat, sa calce, …ai plati-o pe acea persoana? Continui eu cu intrebarile.

Normal, doar munceste pentru asta.

Deci, ceea ce face are o anumita valoare, da?

Da, desigur.

Si atunci, cum ar fi sa valorizezi aceeasi munca pe care o faci si tu?

Nu m-am gandit la asta pana acum, mi se raspunde de fiecare data. M-am obisnuit sa le fac, e normal sa le fac, nu am considerat ca fac un lucru atat de important. Acum imi dau seama ca ele sunt importante, doar ca eu nu le vedeam asa. De fapt, ceea ce fac este extrem de important, iar eu ma simt foarte bine ca am inteles asta. Nu ma mai simt inutila, deoarece fac un lucru extrem de important: e vorba de sanatatea mea si a familie mele si de starea noastra de bine.

…

Aceleasi intrebari le-am adresat domnului de care iti spuneam mai devreme:

„Daca nu ai face acele lucruri, s-ar cunoaste?”

El mi-a raspuns: Daca nu fac munca pe calculator, oamenii de pe teren nu au ce lucra. Ei depind de mine, eu trebuie sa le dau de lucru, prin ceea ce proiectez.

Deci, daca nu faci acele lucruri, se cunoaste, insist eu.

Da, se cunoaste. Muncitorii nu au ce lucra in ziua aceea.

Deci, este important, daca nu il faci.

Da, este important.

Deci, este important si cand il faci.

Da, este foarte important, ma aproba zambind domnul din fata mea. De fapt, imi dau seama, ca atunci cand am timp, il ajut pe un coleg mai tanar, care nu are multa experienta.

Adica, experienta ta anterioara de pe teren te ajuta acum in munca pe care o faci?

Da, este extrem de importanta.

Sa inteleg ca nu oricine ar putea face munca pe care o faci tu acum. Adica nu e suficient sa stii sa lucrezi pe acel program, este important sa fi lucrat inainte pe teren ca acum sa stii ce sa introduci in program, pentru ca planurile, schitele sa fie corecte.

Da, aveti dreptate. Nu mi-am dat seama pana acum, dar chiar nu oricine poate lucra asta.

Haideti sa vedem, munca pe care o faceti acum, este mai prejos decat cealalta?

Nu, nicidecum. Se bazeaza pe cealalta, imi raspunde cu un licar in privire domnul din fata mea.

…

Ce bucurie sa poti lua parte la aceasta schimbare de perceptie si sa vezi cum oamenii din fata ta, care cu cateva minute mai devreme, se simteau ca fiind ultimii oameni de pe Pamant, acum realizeaza importanta muncii lor, constientizeaza valoarea lor ca oameni si se simt mandri de ei! De fapt, se vad pentru prima data la adevarata valoare.

Te intreb pe tine acum, ce lucru pe care il faci consideri ca nu e important? Uita-te la activitatea ta, la ceea ce faci acasa si de care, poate, te-ai saturat, te-ai plictisit sau consideri ca e prea putin, ca tu poti mai mult. Cu siguranta ca poti mai mult! Dar cu ce ajuta asta daca acum te subapreciezi?

Pune-ti aceasta intrebare: Daca nu as face aceste lucruri s-ar cunoaste? Daca se cunoaste cand nu le fac, cum ar fi sa fiu eu primul pe care le vede atunci cand le fac si sa ma valorizez pentru asta?

Te invit sa impartasesti cu mine ce A-ha – uri ai avut.