Și tu ai simțit la fel?

Naștere

aug. 02

Luni noapte tocmai m-am intors din Tabăra „Invata sa traiesti in armonie” unde am fost trainer alaturi de alti 4 profesionisti: Mihaela Alexandru – Noua Medicina Germanica, Zoltan Balogh – Constelatii familiale, Krisztina Benko – Accesarea constiintei, Cristian Munteanu – NLP si WingWave. Despre experienta de acolo iti voi scrie intr-un articol viitor.

In ultimul articol iti scriam cateva idei cu care am venit de la cursul din Anglia, in urma caruia am devenit Practician Matrix Birth Reimprinting (Reprogramarea Nasterii). Daca nu ai citit acel email, il poti citi aici pe site: https://eftforyou.ro/tu-stii-cum-ca-ai-venit-pe-lume/. La finalul acelui articol am adresat intrebarea: Citind toate aceste informatii, care sunt primele ganduri care iti vin in minte?

Am primit multe emailuri cu ganduri impartasite de către cititori. M-am gandit sa le impartasesc cu tine, precum si raspunsurile mele adresate lor, pentru ca, ceva din ele cu siguranta va rezona si cu tine.

„Sunt si eu convinsa de aceste aspecte legate de perioada de sarcina si cele ulterioare. Sentimentele mele sunt cele in lega-tura cu faptul ca mama mea si-ar fi dorit un baiat si ca eu am trait pemanent cu senzatia ca trebuie sa-i demonstrez ca si eu merit afectiunea si atentia ei, desi poate doar asa am perceput eu.”

Intr-adevar, faptul ca parintii isi doresc ca bebelusul sa aiba un anumit sex, lasa urme inca din burtica, pentru ca bebelusul are constiinta si el se simte respins daca nu se potriveste cu dorinta parintilor.
Acest „poate doar asa am perceput eu” este vorba de cum interpretam noi lucrurile, este filtrul nostru. Cu siguranta parintii vor spune ca ne-au iubit si au avut grija de noi cu drag si nu a mai contat faptul ca nu suntem baiat/fata. Nu faptele conteaza, ci conteaza modul in care tu le percepi. Si daca perceptia este una puternica, de luni de zile … „eu am sexul gresit, mama isi doreste baiat si eu sunt fata, inseamna ca mama nu ma doreste pe mine, nu ma iubeste pe mine” acesta este filtrul prin care vom gandi/judeca/privi tot ce ni se intampla in viata ulterior. Si nu este constient, este inscris adanc in subconstient.
Desi se spune ca nu poti sa schimbi trecutul, cu noile tehnici se poate schimba perceptia pe care ti-ai format-o atunci si care te impiedica sa ai o viata implinita.

Pe masura ce am citit, mi-am pus intrebarile:
– oare sentimentul constant de frica pentru absolut orice, de aici vine?
– sentimentul ca nu imi gasesc locul, sau ca nu sunt importanta pentru nimeni din jurul meu tot de aici vine?
– de ce am ganduri negative asa des, desi lucrez cu mine?
De multe ori mi se intampla sa gasesc unele emotii si stari in mine, pentru care nu gasesc un fundament clar, pe care nu reusesc sa le inteleg.”

Raspunsul scurt la intrebarile tale este: DA, de acolo vine. Vom lucra pe ele la intalnirea viitoare si vei intelege ce este acolo :).

„De când ma știu am frici de tot felul de lucruri, definibile si nedefinibile. Îngrijorările mamei din timpul sarcinii? Posibil.
Apoi privesc cu multă admirației oamenii care realmente se bucura constient ca exista. Nu stiu ce intelegere a fost intre sufletul meu si al parinților, dar eu nu reușesc sa ma bucur foarte tare ca exista, inca nu constientizez de ce exist. Simt ca am venit in lume in virtutea inerției si trăiesc tot in virtutea inerției. Suna pesimist?”

Fricile noastre inexplicabile pot avea radacini in fricile si ingrijorarile mamei din timpul nasterii.
Referitor la „eu nu reușesc sa ma bucur foarte tare ca exist” poate fi o explicatie in ruptura care s-a produs cand ai venit in aceasta lume , ruptura intre tine si Sursa (Divinitate, Dumnezeu,… spune-i cum vrei).
„inca nu conștientizez de ce exist” are legatura cu scopul vietii, iar scopul vietii poate fi foarte surprinzator cand il descoperi.
Le va veni randul la toate aceste lucruri, vom lucra si vom aduce lumina in ele.

„Da, stiu cum am venit pe lume. Mama mea mi-a povestit ca la inceputul sarcinii a incercat sa intrerupa sarcina pentru ca nu isi mai dorea si al treilea copil. Si-a administrat pastile si facea efort intentionat dar nu a functionat si m-am nascut. Pe de alta parte, tatal meu isi dorea foarte mult un baiat si a fost dezamagit cand i s-a dat vestea ca eram tot o fetita, a treia fetita … Acum am 32 de ani. Si da, intr-adevar am avut foarte mult timp sentimentul ca nu sunt importanta, ca sunt neinsemnata si  aveam grija sa nu supar pe nimeni, sa nu deranjez pe nimeni. Desi am lucrat cu mine pe aceasta tema, nu stiu in ce masura continua sa imi saboteze viata. Daca ma uit la viata mea, nu sunt un om implininit pe nici un plan al vietii, nu mi-am intalnit partenerul de viata si nici drumul profesional.”

Intr-adevar, gandurile, actiunile, emotiile parintilor lasa urme in sufletul copilului inca de la conceptie. E bine sa ne reamintim ca la nivel de suflet, am ales familia in care sa venim, provocarile prin care sa trecem. Avem niste lectii importante de invatat din acestea si care ne vor fi de folos nu doar pentru noi, ci si pentru a ajuta alti oameni. De foarte multe ori, ceea ce era un obstacol, o problema inainte, dupa ce ai rezolvat-o, se transforma in scopul vietii –  sa ajuti alti oameni sa rezolve acea problema.

„Doamne, cat de interesant este tot acest mail!!! Pentru a raspunde la intrebare spun “Ce super a fost totul!!! Cum l-am conceput pe fiul meu, cat de mult mi l-am dorit, cat de fericite sunt familiile de venirea lui pe lume!! Ii multumesc lui D-zeu ca am reusit sa il nasc natural- mi-am dorit acest lucru si am reusit in ciuda tuturor inisistentelor doctorilor de a face cezariana… il alaptez doar la san si ma hranesc exact cu ce trebuie, ca lui sa ii fie bine…”

Felicitari pentru ca lucrurile au iesit exact asa cum iti doreai! Felicitari pentru familia frumoasa pe care o ai!
Se pare ca pentru tine au rodit in aceste experiente multe seminte pozitive plantate (indiferent cand 🙂 ).

„Primele ganduri sunt de bucurie, nerabdare si dorinta de a ma vindeca si a-mi vindeca copilul de toate emotiile negative cu care l-am impovarat impovarat inca dinainte de a se naste:(.  Iar eu imi doresc atat de mult sa imi vinde relatia cum mama care este din ce in ce mai tensionata :((.”

 

„Multumesc frumos pentru mailurile pe care le primesc. E prima oara cand va scriu – subiectul mailului de azi m-a indemnat sa raspund la intrebarea adresata. Citind toate acestea ma gandesc la fetita mea care are 3 ani – cu care am avut o sarcina grea si o nastere minunata si bineinteles ma intreb daca la cei 3 ani pe care ii are as putea sa o ajut sa curete
emotiile negative din timpul sarcinii.”

Atunci cand copiii nostri sunt mici, putem lucra noi, mamele pe diferite aspecte si se rezolva problemele si la ei. Sarcina grea pe care ai avut-o poate lasa urme pentru fetita, care poate se vad acum, sau nu. Cum iti dai seama de asta? Daca copilul a plans mult, este foarte atasat de tine, nu suporta despartirea de tine nici pentru putin timp, este mai retras si nu isi face prieteni usor, acestea sunt indicii clare.
Raspunsul pe scurt la intrebarea „daca la cei 3 ani pe care ii are as putea sa o ajut sa curete emotiile negative din timpul sarcinii” este DA.
Se lucreaza cu mama, pe momentele grele prin care a trecut, se scot emotiile negative, se schimba campul energetic asociat, si se creeaza un alt scenariu.

„Daca sant mama unor copii cu astfel de probleme (eu am avut probleme cand eram insarcinata – neintelegeri, certuri cu sotul, suparari, temeri, regrete).
Ei acum au 27 si 24 ani si au anumite frici, temeri, sunt anxiosi, n-au incredere. POT SA FAC EU EFT PT EI ?”

Cand copiii nostru sunt mici (pana la 10-12 ani) putem lucra noi pentru ei si se vad imbunatatiri extraordinare.
Cand sunt adulti nu mai e suficient. Perceptiile formate in perioada intrauterina, la nastere sau in copilaria foarte mica, au prins deja radacini. De regula, recomand sa se lucreze direct cu persoanele implicate.
Exista, in schimb, un protocol numit EFT surogat care permite sa lucrezi pentru o alta persoana.
Mai intai faci EFT pe emotiile tale, ce simti fata de faptul ca acea persoana are aceste probleme? Faci EFT pana aduci emotiile la zero, apoi faci EFT pentru acea persoana. Pleci de la prezent, ce simte acea persoana, care sunt emotiile si gandurile ei.
Apoi te poti duce pe evenimente din trecut ale acelei persoane si sa faci EFT.
Merita incercat! Necesita perseverenta si da rezultate uimitoare, in multe cazuri.

„Buna ziua, am nascut de 9 zile si am zambit cand am citit email-ul, a picat asa bine, alegerea mea a fost nastere naturala dar am trecut de 41 de sapt si dctr s-au impacientat si s-a decis sa provoace nasterea. Oare cat la afectat pe bebelus? Ca eu am simtit pe propia piele afectiunea. Relatia cu sotul nu a fost deloc favorabila de cand am ajuns acasa, a avut loc o cearta foarte urata. Oare fiind asa de mic a simtit toate starile mele negative?”

E necesar sa lasam la o parte vechea paradigma care spune „bebelusul nu intelege nimic, e prea mic, nu isi va aminti”.
Tot ce se intampla cu mama cand este insarcinata, bebelusul inregistreaza ca si cand ar fi emotiile, intamplarile lui. Tot ce se intampla cu mama dupa nastere, bebelusul inregistreaza, pentru ca inca nu are capacitatea de a distinge intre emotiile lui si emotiile sale, le va lua ca fiind ale lui. Mai mult de atat, isi formeaza propriile perceptii si convingeri. Ele nu sunt in partea constienta, vor fi inregistrate in partea subconstienta a mintii.
Nu e cazul sa te ingrijorezi, lucrurile acestea acum se pot rezolva foarte usor:
– Vorbeste-i bebelusului, spune-i ca sunt emotiile tale si nu ale lui.
– Vorbeste-i in timp ce doarme (sleep talk: e o tehnica speciala, daca nu o stii iti trimit un document despre ea).
– Poti face EFT pe bebelus, cu multa blandete, tapotezi punctele pe corpul sau.
– si mai ales, elibereaza tu emotiile tale negative inainte sa interactionezi cu bebelusul (sa il alaptezi, sa stai cu el).

„Ma gandesc ca toata viata am trait cu senzatia ca nu am fost dorita. Am o sora mai mare cu 12 ani. Urmatorul copil al parintilor mei a fost un baiat, foarte dorit, dar a plecat sa fie ingeras la numai trei luni de la nastere, un accident medical. Parintii mei, in special tata, au fost fost foarte afectati.
Nu stiu daca m-am nascut din intamplare sau din dorinta de a inlocui acel copil pierdut. Stiu insa ca tatal meu si-a dorit sa fiu baiat si a fost foarte  dezamagit ca sint fata.  Am avut mereu o  relatie distanta cu tatal meu, o imposibilitate de comunicare, un blocaj, o tentatie de evitare reciproca. Lucrurile s-au mai imbunatatit in ultimii ani, dar simt ca orice as face continui sa raman o mare dezamagire pentru el. …”

Intr-adevar, toate perceptiile si emotiile parintilor dinainte de nastere bebelusul le simte si isi creeaza propriile perceptii.
Rana abandonului se formeaza foarte devreme, la nastere sau in primele luni (e suficient ca bebelusul sa fie lasat singur o perioada fara mama lui – chiar imediat dupa nastere sau ulterior, iar acesta, neavand perceptia timpului, sa creada ca va ramane singur de acum incolo). Constient apoi, identificam anumite evenimente din viata care au accentuat aceasta rana (dar ea nu s-a format cand ai plecat de acasa in clasa a 6-a, ci mult mai devreme).
Sentimentul de singuratate tot de la rana abandonului vine, nu are legatura cu evenimente exterioare.
Partea de comunicare din relatia de cuplu, cum foarte bine ai identificat, este oglinda din relatia cu tata.
Este incredibil in ce mod ne putem transforma viata vindecand aceste momente din copilarie!


Precum vezi, experientele sunt foarte diverse si complexe.

Te rog sa imi scrii cateva randuri si sa imi spui daca te-au ajutat povestirile si raspunsurile impartasite mai sus si daca doresti acel exercitiu EFT pe acceptarea experientelor de la nastere.

PS: Daca doresti sa recitesti emailul initial iti las inca o data linkul https://eftforyou.ro/tu-stii-cum-ca-ai-venit-pe-lume/

  • Rodica Avirvarei spune:

    M-a impresionat articolul.
    Si nu numai.Ma ajuta mult sa aplic EFT in atit de multe circumstante cite se ivesc.
    Multumesc mult!
    Astept urmatorul articol!

  • >