Anxietatea este acea stare care, atunci când te cuprinde, îți derulează în minte cele mai rele scenarii care se pot întâmpla, dezlănțuie frici nebănuite, dar și nejustificate și nu te lasă să mai dormi noaptea.
Acum câteva zile, o tânără pe care o cunosc de ceva vreme și pe care o apreciez foarte mult, îmi spune că vrea să vorbească cu mine. Eram împreună în mașină după o întâlnire. O întreb dacă ne putem opri undeva la un ceai să stăm de vorbă, dar observăm că nu prea mai e timp, fiecare avea alte programări. Atunci opresc mașina și o îndemn să îmi spună ce are pe suflet.
Am primit o propunere de job de câteva luni, dar nu am luat-o în calcul decât recent. Aici unde sunt mi-a fost bine o perioadă, mi-a convenit foarte mult programul, că aveam multă lejeritate și puteam să mă ocup de copil și să îl duc la activitățile lui. Dar simt că mă plafonez, aici nu am cum să cresc mai mult de atât. Așa că o schimbare de job se impunea. Dar mie nu îmi plac schimbările. Le percep ca pe niște lucruri îngrozitoare. Mie îmi place stabilitatea, să știu totul dinainte punct cu punct. Acum intru într-un domeniu nou, deși este cel în care m-am format, dar este diferit de ce am făcut până acum. Deși știu că îmi va fi mult mai bine din toate punctele de vedere – financiar, dezvoltare personală și profesională și știu că nu îmi este cu totul străin ce voi face, tot nu mă pot abține să nu îmi fac griji. Am ajuns să nu mai dorm noaptea. Mă gândesc la tot felul de scenarii: dacă nu o să fac față, dacă nu mă voi descurca, mi-e teamă să nu dezamăgesc.
Mă uit la tânăra din fața mea și îmi opresc reacția de surprindere. Eu o știu atât de sigură pe ea, încrezătoare, dedicată, puternică, încât nu aș fi bănuit că în interiorul ei este atâta zbucium și nesiguranță.
Nu mă pot opri să nu mă întreb: oare de câte ori, afișăm o imagine a noastră, care este doar o față și ascundem adânc în noi celelalte aspecte? Nu spun că este corect sau greșit. Nici să ne afișăm slăbiciunile noastre. Ci doar, câți dintre noi au curajul să arate față de altcineva și să-și recunoască temerile?
Foarte mulți oameni cred că dacă te duci la psiholog sau terapeut ești slab. NU! Eu consider că e nevoie de curaj să vorbești despre slăbiciunile tale. De aceea eu apreciez foarte mult oamenii care vin către mine, e o dovadă de curaj să apelezi la ajutor, atunci când singur te zbați și nu poți ieși din impas.
O liniștesc pe tânăra mea prietenă și o asigur că nu are o problemă gravă, este doar o anxietate ce își face acum de cap. Sunt alte cazuri grave în care anxietatea este generalizată și persoana respectivă își face griji din orice, trăiește cu teamă și îngrijorare în fiecare zi. Aici e nevoie de timp și răbdare pentru recuperare. La ea anxietatea este legată de performanțele profesionale și se pare că se declanșează când e vorba de schimbări. Specialistul din mine știe că există anumite momente în trecutul ei care au declanșat această reacție și odată descoperite și transformate aceste momente, anxietatea ei va dispărea pentru totdeauna. Stabilim când ne vedem și ne despărțim cu încrederea că totul va reintra în normal.
Dacă ți se întâmplă să te cuprindă anxietatea și nu știi cum să-i faci față, deși ai încercat până acum tot felul de metode de relaxare, îți recomand să încerci și această tehnică numită EFT. Scrie-mi pe contact@eftforyou.ro sau trimite-mi un mesaj privat pe pagina de Facebook.
Sesiunea a expirat
Te rog autentifică-te din nou. Pagina de autentificare se va deschide într-o fereastră nouă. După autentificare o poți închide și să revii la această pagină.