Menu
După cum cred că știi, eu am doi copii, Tudor și Irina. Acum sunt la școală, dar atunci când erau mici și era vremea primului an la grădiniță știu că mi-am făcut destule griji: dacă o să stea fără mine, dacă o să se acomodeze, dacă o să mănânce, dacă o să plângă și multe altele.
Acum vorbesc cu mamici care au copii ce merg in primul an sau chiar al doilea an la gradinita si care sunt ingrijorate ca copiii lor plang.
Inca din vara am abordat subiectul asta cu cateva cliente mamici si am lucrat pentru ca acomodarea copiilor sa fie cat mai usoara.
Poate te va surprinde, dar nu am lucrat cu copiii, ci cu mamicile, pe emotiile si traumele lor. Nu te lasa afectata de cuvantul „trauma”: nu trebuie sa fie un eveniment tragic ca el sa fie traumatic, ci orice intamplare care te afecteaza este o trauma, cu „t” sau cu „T”.
Incurajata de rezultatele bune pe care le-am avut, mi-a venit ideea sa ma ofer voluntar la o gradinita si sa ajut doamnele educatoare in primele saptamani si folosind tehnicile pe care le cunosc, sa linistim copiii care plang.
Prima zi a fost memorabila: parca era concurs cine plange mai tare. Nu plangeau toti copii, din 24, cred ca plangeau 8. Am folosit toata blandetea si iubirea mea impreuna cu tehnicile EFT. Desi imi propusesem sa stau o ora, am stat la gradi 2 ore si jumatate, in schimb atunci cand am plecat nu mai plangea nici-un copil J.
A doua zi a fost mult mai bine, toti copiii s-au linistit mult mai repede, am plecat cu o ora mai devreme fata de ziua anterioara si la fel, toti copiii erau linistiti.
In saptamana urmatoare, erau si mai putini copiii care plangeau si acestia se linisteau mult mai repede.
Am vorbit in acest timp si cu cateva mamici ale caror copiii plangeau si atunci mie mi-a fost clar si mi-a intregit ideea formata (pe care o intalnisem de fapt si in literatura de specialitate, dar acum era dovedita in practica): cauzele sunt la mama, nu la copil.
Sunt din ce in ce mai multe studii stiintifice de biologie, stiinta creierului, epigenetica ce arata conexiunea puternica dintre mama si copil, inca din momentul conceptiei si mult dupa nasterea copilului.
Iti impartasesc care sunt cauzele pentru care copiii plang la gradinita, asa cum le-am descoperit in practica mea:
Intr-o asemenea situatie, mama este de la bun inceput excesiv de protectoare, doreste sa isi aiba copilul tot timpul sub ochi, ii este dificil sa il lase cu alte persoane, chiar si cu bunicii, iar copilul este si el excesiv de legat de mama sa, va plange cand nu este langa ea. Chiar daca rational spune ca doreste sa isi lase copilul la gradinita, emotional e cu totul alta situatie.
Poate ti se va parea ciudat si vei spune „Cum, dupa atata timp, dar e o prostie?”. Eu te indemn sa nu judeci si sa iei fiecare experienta impartasita ca pe o lectie de viata.
Hai sa explic afirmatia de mai sus. Emotiile noastre puternice nu dispar, chiar daca a trecut foarte mult timp de la momentul in care le-am experimentat – 10, 20, 40 ani. Ele raman in campul energetic din jurul nostru, asa cum explica Karl Dawson in cartea sa Reprogramarea Matricei Mentale prin Tehnica Eliberarii Emotionale. Plecand de la ideea ca noi suntem energie, totul in jur este energie, si noi suntem conectati la nivel energetic cu tot si cu toate, atunci cand se intampla un eveniment negativ ne conectam pe frecventa acelei emotii initiale ramase in campul energetic.
Revenind la ideea de la punctul 2, mama nu se simte confortabil intr-un mediu pe care l-a detestat acum 20-30 de ani in urma, chiar daca este alta gradinita. Cateva mamici mi-au spus ca de-abia asteptau sa plece de acolo si cand plecau ele simteau o mare usurare ca nu au ramas. Bineinteles se simteau vinovate ca isi ”obliga” copiii sa mearga desi ele nu ar sta la gradinita. Copilul ce simte? Emotiile mamei si le poate traduce (desi nu in mod rational) cam asa: ”Ceva este in neregula cu gradinita de mama simte asa, eu de ce sa stau aici?”
Ea nu se simte pregatita sa ii dea drumul: ”e prea mic/ă, o chinui cu dusul la gradinita, pot sa mai stau eu acasa”, si in adancul sufletului ”nu am crezut de fapt ca o sa o dau la gradi, vreau sa mai stea cu mine”.
Tot aici ar intra si urmatorul aspect: mama nu a fost intru totul de acord cu acea gradinita, nu este impacata cu decizia luata (poate sotul a insistat, poate este mai aproape de casa dar nu are referinte bune despre educatoare, sau chiar daca are referinte bune despre educatoare este departe de casa …).
Acestea sunt cateva exemple, cateva repere. Am vorbit cu zeci de mamici si situatiile lor aveau legatura cu una sau poate mai multe din cele trei situatii expuse mai sus.
Copilul tau plange la gradinita? Vei intreba cu siguranta ce pot sa faci.
Pasul 1. Constientizeaza emotiile tale referitoare la copil, la gradinita. Vezi in ce categorie din cele trei se incadreaza. Daca nu se incadreaza in nici una din cele de mai sus, te rog, scrie-mi. Va fi interesant sa gasim rezolvarea impreuna.
Pasul 2. Foloseste tehnici pentru eliberarea de aceste emotii. Eu iti recomand EFT. Gasesti informatii pe site despre tehnica. Poti folosi EFT singura acasa pe situatiile mai simple, mai usoare.
Pasul 3. Apeleaza la un specialist pentru situatiile mai complexe.
Astept parerea ta intr-un comentariu la acest articol si te rog sa impartasesti cu noi, copilul tau a plans la gradi, inca mai plange si ce ai facut?
Sesiunea a expirat
Te rog autentifică-te din nou. Pagina de autentificare se va deschide într-o fereastră nouă. După autentificare o poți închide și să revii la această pagină.