Capacitatea, bacalaureat, admiterea la liceu, la facultate… Sunt momente importante în viața unui copil, dar și în viața unui părinte. Doar că în ultimii ani aceste examene au ajuns să provoace anxietate și stres peste măsură în rândul adolescenților. Iar de multe ori se întâmplă ca tu, ca părinte, să fii mai agitat și anxios decât copilul: ”Dacă nu ia, dacă ajunge la un liceu slab, dacă …?”
Acum două săptămâni, a venit la mine mama unei fetițe de clasa a VIII, cerând sfatul, neștiind cum să abordeze situația cu fiica ei: deși este un copil de 10, o simte resemnată și nu vrea să mai lupte pentru admiterea la un liceu bun.
Ieri vorbeam cu o prietenă, profesoară la o școală cu pretenții și îmi spunea: ”Elevii de clasa a VIII-a sunt foarte stresați cu privire la capacitate. A avut loc simularea și unii părinți au început să pună și mai multă presiune pe ei. O fetiță foarte bună dintr-a VIII-a plângea zilele trecute pe hol, că nu a luat 10 la simulare și și-a dezamăgit mama.” Luase peste 9.
Din temeri, anxietate și îndoieli ajungem să punem o presiune enormă pe umerii copiilor noștri, deși suntem bine intenționați.
Cum resimte copilul această presiune?
Pentru majoritatea poate fi devastator la nivelul încrederii în sine:
- Vor prelua teama și îndoiala ta și oricât ar învăța, nu vor simți că sunt pregătiți și că vor putea face față.
- Vor resimți criticile tale ca pe un semn că nu sunt suficient de buni.
- Vor avea o teamă profundă să nu te dezamăgească.
Te întreb în schimb, cu ce îl ajută pe copil toate acestea ca să treacă cu bine peste examene?
Nu îl ajută cu nimic, dimpotrivă. În sufletul lui se simte copleșit, este stresat de toată presiunea din partea școlii și a ta, ca părinte, iar în unele cazuri se poate resemna și chiar renunța la visul său, că oricum nu va intra la liceul sau facultatea pe care și-o dorește.
Ce poți face pentru copilul tău?
-
- Să îi fii alături, să înțelegi că el are propriile examene de dat, că tu le-ai dat pe ale tale, că este propria lui lecție de viață. Și a ta, în calitate de părinte, dar e diferită de a lui :).
- Să îi dai spațiu. Nu sta pe capul lui, monitorizându-i fiecare mișcare.
- Să îi oferi libertate. Da, are de învățat, dar chiar și tu te-ai sătura să înveți ore întregi în fiecare zi. Are nevoie de timp de recreere: poate ieși în aer liber la o scurtă plimbare sau se poate întâlni cu prietenii. Tu stabilești limitele, dar să fie în comun acceptate.
- Nu îi interzice lucrurile care îi fac plăcere: film, petrecere, pe motiv că ”anul acesta vezi doar școală și atât”. În interiorul lui, ca și în al tău, de altfel, este un copil care are nevoie de atenție și de joacă. Să fii privat de lucrurile plăcute aduce frustrare, iar asta nu te face mai eficient. La fel, stabiliți limitele împreună.
- Să îl ajuți prin a avea deschidere către ajutor din afară. Atunci când copilul tău este foarte emotiv sau a avut dezamăgiri la școală – rezultatele sale școlare nu au fost pe măsura așteptărilor (concursuri, olimpiade), acestea își pot pune o amprentă importantă asupra oricăror altor examene viitoare.
- Apelează la un specialist care îl poate ajuta să identifice și să elimine acele blocaje emoționale, astfel încât să își recapete încrederea în sine. Vei vedea apoi că poate învăța mai repede și mai ușor și își va recăpăta optimismul. Și tu la fel :).
- Nu în ultimul rând, pentru a nu mai lăsa anxietatea să își facă de cap, învață anumite tehnici pentru a liniști mintea și corpul. Îți for fi de folos atât ție (la tine, părinte, mă refer 🙂 ), cât și copilului tău. Pot fi exerciții de respirație, meditație, plimbări în aer liber sau tehnici de eliberare emoțională (EFT).
