Cele 5 forme ale frustrării în relații

Pentru că săptămâna trecută s-a reactivat un tipar vechi de autosabotaj, exact în momentul în care făcusem un plan să devin mai vizibilă cu activitatea mea , să suțin mai multe evenimente, nu am anunțat și aici workshopul gratuit pe care l-am susținut miercuri.

Voi scrie la un moment dat despre acest auto-sabotaj și cum m-am luptat cu el ani întregi.

Acum vreau să scriu despre una dintre ideile centrale pe care am construit întregul workshop „Resetarea tiparului relațional – de ce repet aceeași frustrare?”

Am vorbit despre cele 5 forme ale frustrării în relații:

1. frustrarea de neauzire

2. frustrarea de dezechilibru

3. frustrarea de stagnare

4. frustrarea de respingere

5. frustrarea de lipsă de putere

La suprafață, ele par diferite.

În profunzime, au un punct comun: activarea sistemului nostru de atașament.

Teoria atașamentului spune că fiecare dintre noi are un sistem intern care caută siguranță în relații.

Când apare frustrarea de neauzire, sistemul întreabă, de fapt:

„Contează vocea mea? Sunt văzută și auzită?”

Când apare frustrarea de dezechilibru, întrebarea devine:

„Sunt singură în asta? Pot să mă bazez pe celălalt?”

Când apare frustrarea de stagnare, se activează:

„Este sigur viitorul meu aici? Mă pot relaxa în această relație?”

Când apare frustrarea de respingere, sistemul întreabă:

„Sunt aleasă? Sunt dorită? Sunt suficientă?”

Când apare frustrarea de lipsă de putere, întrebarea este:

„Am influență? Contează opinia mea?”

În copilărie, din interacțiunile cu părinții sau adulții care ne-au crescut, mintea noastră a tras concluzii despre noi înșine.

Concluzii precum:

„Nu contez.”

„Nu mă pot baza pe nimeni.”

„Depinde de mine să mișc lucrurile.”

„Trebuie să fac mai mult ca să fiu iubită.”

„Nu am putere.”

Aceste concluzii devin filtre prin care interpretăm relațiile de mai târziu.

Când o situație din prezent seamănă, chiar și vag, cu ceva din trecut, sistemul de atașament se activează.

Nu pentru că partenerul creează rana, ci pentru că atinge o concluzie deja existentă.

Frustrarea nu este, deci, doar iritare.

De multe ori, este un semnal că o concluzie veche despre noi s-a activat.

Iar când sistemul de atașament se activează, reacționăm diferit, în funcție de frustrarea activată:

– la neauzire putem tăcea sau ne putem retrage

– la dezechilibru apare critica sau reproșul

– la stagnare apare nevoia de control

– la respingere apare hipercompensarea

– la lipsa de putere apare resemnarea

Nu pentru că suntem „defecte”. Ci pentru că protejăm ceva vulnerabil din noi.

În workshopul de miercurea trecută am pus lumină pe tipar.

În workshopul intensiv de miercurea viitoare, 4 martie, mergem mai departe.

Nu ne oprim la înțelegere.

Lucrăm exact pe momentul în care s-a format acea concluzie despre tine.

Lucrăm pe emoția care a rămas blocată în corp.

Lucrăm pe rescrierea experienței.

Pentru că tiparul nu se schimbă doar pentru că ai aflat de el.

Se schimbă prin lucru direct cu memoria emoțională.

4 martie, ora 18:00

aproximativ 3 ore

grup restrâns

tehnici blânde și profunde: EFT + Matrix Reimprinting

Preț: 450 lei

Dacă ai simțit că te regăsești în cele de mai sus, este foarte posibil ca următorul pas să fie rescrierea.

Detalii și înscriere: https://www.nicoletanistor.ro/produs/workshop-resetarea-tiparului-relational/

Cu blândețe și fermitate,

Nicoleta