De ce nu ni se îndeplinesc obiectivele puse la început de an?

Poate ai mai scris obiective la început de an.

Poate chiar clare, bine structurate, frumos așezate pe hârtie.

Ți s-a întâmplat ca pe parcursul anului să uiți de ele?

Unii oameni uită chiar după o lună.

Alții renunță pe parcurs, uneori chiar fără să își dea seama. Entuziasmul se duce, energia se risipește, direcția se estompează.

De multe ori, explicația pe care ne-o dăm este simplă și dureroasă:

„n-am fost suficient de disciplinat”,

„nu mi-am dorit destul de mult”,

„m-am lăsat dus de val”.

Din ce am văzut eu în toți acești ani, de când îmi scriu obiectivele personale și lucrez cu clienții mei pe îndeplinirea obiectivelor lor, lucrurile sunt mai nuanțate.

Oamenii nu renunță la obiective pentru că sunt slabi sau inconsecvenți.

Există câteva motive pe care le văd din nou și din nou.

Primul ține de s t a r e a i n t e r i o a r ă din care pornești.

De multe ori, obiectivele sunt puse dintr-o stare emoțională și mentală care nu le poate susține.

Nici bine nu se încheie un an și deja visăm la următorul.

Fără să ne oprim să vedem ce a funcționat și ce nu.

Fără să extragem lecțiile.

Fără să ne bucurăm de ce a fost frumos.

Fără să luăm ce a fost bun din anul trecut.

Pornim din oboseală.

Din presiune.

Dintr-un „trebuie” care ne apasă deja.

Un alt motiv important este l i p s a d e c l a r i t a t e.

Nu îți clarifici dacă obiectivul este cu adevărat al tău.

Sunt mulți oameni care împrumută obiective din jur, pentru că „sună bine” sau „dacă a putut el/ea, pot și eu”.

Dar un obiectiv are nevoie să fie aliniat cu cine ești tu și cu valorile tale, altfel devine greu de dus.

Mai este un al treilea aspect esențial:

nu știi care este a d e v ă r a t a c a u z ă pentru îndeplinirea fiecărui obiectiv și prin urmare nu faci ce trebuie pentru realizarea lor.

Să obții mai mulți bani nu înseamnă mai multă muncă.

O relație nu apare din mersul la întâlniri.

Armonia într-un cuplu nu vine din a face pe plac.

Sănătatea nu ține doar de alimentație și mișcare.

Cauza spirituală profundă este în altă parte.

Iar când nu lucrezi cu acea cauză, rezultatul rămâne departe.

De aceea, nu cred că problema neîndeplinirii obiectivelor este lipsa de voință.

Ci ține de trei lucruri:

– locul din care pornești,

– claritatea asupra a ceea ce îți dorești cu adevărat

și înțelegerea a ceea ce trebuie făcut la nivel profund, nu doar în plan convențional.

Mai este însă ceva extrem de important, despre care se vorbește prea puțin: c o n e c t a r e a cu o b i e c t i v e l e pe parcursul anului.

Pentru mine, asta se face prin panoul dorințelor — nu ca exercițiu „motivațional”, ci ca ancoră emoțională. Îl folosesc de mulți ani și am văzut cât de important este să existe și să rămână prezent în viața mea, nu doar ca ceva făcut o dată și de care uiți.

Anul trecut am învățat o lecție dureroasă. Nu mi-am finalizat panoul. Am lăsat spații goale pentru a completa cu imagini din zona profesională, am tot amânat și a rămas așa. Obiectivele au rămas scrise pe hârtie, dar fără o ancoră care să mă țină conectată cu ele.

Iar viața a umplut acele spații cu altceva: boala fostului meu soț, stresul cu bacalaureatul și intrarea la facultate a fiului meu, accidentul și apoi moartea mamei.

Nu spun asta ca o explicație sau ca o vină. Ci ca o înțelegere profundă: **acolo unde nu punem intenție conștientă și prezență, realitatea vine și completează în felul ei**.

Aceasta nu este doar experiența mea, ci felul în care funcționează lucrurile atunci când nu rămânem conectați cu intențiile noastre.

Dacă pornești un an din tensiune, grabă sau frică, chiar și cele mai frumoase planuri devin greu de dus.

Zilele acestea mă gândesc mult la diferența dintre intenție și ambiție.

Ambiția împinge.

Intenția așază.

Și poate că, înainte de a ne întreba *ce* vrem să facem anul acesta, ar fi mai important să ne întrebăm *din ce stare* vrem să-l trăim.

Revin curând cu detalii despre o întâlnire în care vom lucra exact la aceste aspecte.

Până atunci, te las cu o întrebare simplă:

Din ce stare ai pornit de obicei când ți-ai stabilit obiectivele?

Și, dacă simți, scrie-mi și mie

Cu drag,

Nicoleta