Precum foile de ceapă…

Anxietatea

apr. 13

Frica de boală este o temă ce apare deseori în ședințele de terapie. Uneori este tema principală pentru care o persoană apelează la mine. Astăzi, însă a fost diferit.

Lucrez de aproape un an de zile cu această doamnă, pe teme foarte diverse: moartea bruscă a tatălui și suferința provocată, relația de cuplu care scârțâie de ani de zile, relația cu copilul care era foarte tensionată, relația cu mama care era rece și distantă, mâncat compulsiv, depresie și anxietate … Bineînțeles că toate aveau legătură între ele… Vindecarea emoțională și fizică este un proces în care, cu răbdare, blândețe și cu tehnicile potrivite iei traumă după traumă. Precum foile de ceapă care sunt straturi una peste alta, așa și traumele noastre se așază una peste alta și tot așa, le vindeci și ajungi la diferite straturi de profunzime. Exact cum ai da foile de ceapă la o parte să ajungi la miez. Și pas cu pas vezi cum și viața ți se transformă.

Azi, a venit cu o temă nouă: anxietate legată de boală.

– Acum mulți ani în urmă, la cel mai mic simptom aș fi fost îngrijorată, m-aș fi gândit la ce-i mai rău, mi-aș fi făcut tot felul de scenarii din cele mai prăpăstioase. Acum știu că în spatele oricărui simptom sunt cauze emoționale și spirituale. Și cu toate astea, tendința mea este să mă îngrijorez mai întâi. Reușesc să îmi gestionez gândurile, să nu le las să o ia razna, dar simt acolo în interiorul meu această anxietate și asta înseamnă că mai am ceva de vindecat.

– Ce te sperie cel mai tare la boală?

– Eu știu că în spatele fricii de boală stă frica de moarte. Dar la mine nu e asta. Mie mi-e frică de suferința fizică, psihică… Mă sperie ideea de a sta mult timp la pat, de a fi imobilizată, de a depinde de alții, de a fi blocată într-un trup care nu mă mai servește…

Am identificat energia acestei frici ca un bloc de piatră în plexul solar, culoarea vineție, suprafața aspră, mare cât o minge de handbal. Am urmărit această energie în corpul ei care ne-a dus la un moment de acum 10 ani în urmă. Era pe patul de spital, cu mobilitate extrem de redusă, abătută, tristă, confuză…

”- Sunt neputincioasă… viața mea s-a sfârșit… voi depinde de ceilalți, voi fi o povară… mai bine mor decât să fiu o povară pentru ceilalți…”

Sună cunoscut? Desigur! De acest scenariu se teme clienta mea cel mai tare în prezent.

Doar că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Doamna s-a recuperat fizic în totalitate încă de atunci, și-a schimbat stilul de viață, mănâncă și mai sănătos, face mișcare, și-a redus stresul, a făcut psihoterapie, apoi cursuri de dezvoltare personală și terapii complementare … Este un alt om față de atunci. Și totuși, rămăsese la nivel energetic amprenta acelei traume, suferințe, împreună cu credințele limitative.

Cu blândețe am eliberat din subconștient emoțiile negative, suferința trăită atunci și am adus mesajul că ea este bine și sănătoasă.

Și totuși, mai rămânea ceva… În terapie, eu mă las ghidată de ceva … unii îi spun intuiție… simț … am învățat să îmi ascult acest simț și să pun întrebări … și să caut … până ajungem la adevărata cauză. Sunt 3 direcții de acțiune în care căutăm adevărata cauză:

– viața de acum – o traumă directă sau indirectă,

– strămoși – părinți, bunici, străbunici…

– vieți anterioare.

Iubesc să lucrez cu clienta mea, pentru că are o practică îndelungată de lucru cu sine și subconștientul ei este deschis și ne arată foarte ușor care e cauza.

Așa și acum. Am identificat pas cu pas (folosind tehnici specifice) în neam, pe linia mamei, a 5-a generație, o femeie care în urma unui accident a rămas imobilizată la pat. Era încă tânără, de vârstă apropiată cu clienta mea care acum zece ani zăcea în spital aproape imobilizată. Această strămoașă a ei nu s-a împăcat niciodată cu soarta ei, s-a simțit inutilă, nu putea să facă nimic, nici să își ia o cană cu apă, depindea de ceilalți … a trăit așa peste 20 de ani… supărată pe bărbatul ei, pe soartă, pe Dumnezeu…

Sună cunoscut? O, Da! Este cel mai negru scenariu al clientei mele.

De ce este ea afectată de ceva ce s-a petrecut cu 5 generații în urmă? E posibil ca și alte persoane din neam să fi avut această frică și să nu o fi spus niciodată, și astfel nu s-a eliberat și s-a dus mai departe. Acum, acea suferință s-a oprit aici.

Am lucrat energetic pentru eliberare, acceptare, împăcare cu soarta și cu Dumnezeu.

Cu multă smerenie, consemnez toate astea, pentru a arăta și altor oameni care suferă că există vindecare emoțională, care duce la vindecarea fizică și spirituală. Și poți să trăiești liber de bagajele din trecut, cu ușurință și bucurie.

>