Capacitatea, bacul și admiterea îți demoralizează copilul?

Voi fi dezamăgită o săptămână și apoi o să-mi treacă

Vorbeam în articolul trecut de modul în care poate avea repercusiuni dezamăgirea asupra copilului tău, că își poate pierde încrederea în el și va accentua anxietatea.

În articolul de astăzi îți voi arăta un alt aspect la care se poate ajunge – resemnarea.

Delia este o tânără de 14 ani, frumoasă, isteață, cu o sclipire jucăușă în ochi. A venit împreună cu mama ei, la inițiativa celei din urmă. Mama ei, o doamnă modernă, implicată în viața și educația copilului ei, îmi spune pe scurt care este motivul ei de îngrijorare: deși nu au pus o presiune foarte mare pe Delia cu privire la examenul de capacitate și admitere la liceu, nu i-au modificat prea mult programul, neinterzicându-i orele de chitară sau ieșiri în oraș, o simte pe fiica ei resemnată, că nu vrea să mai lupte. Nu vrea să o forțeze în nici-un fel, dar nici nu vrea să își rateze viitorul pentru că acum s-a lăsat dominată de o pasă proastă. A considerat că e cazul să primească și un alt punct de vedere și iată-le acum la mine în cabinet.

După ce am ascultat introducerea mamei, am rugat-o să ne lase singure și să vorbim.

I-am spus Deliei că pentru mine este important ce crede și ce dorește ea; eu știu că o pot ajuta, în schimb este important să vrea să fie ajutată. Fără acordul ei, nu pot să fac nimic.

Ușor-ușor, Delia se deschide și începe să povestească: s-a ajuns la un moment de tensiune maximă în ceea ce privește examenul, simte că părinții pun presiune pe ea, deși ei spun altceva și ajung să se certe rapid atunci când vine vorba de învățat. Adevărul este că nici ea nu mai simte o tragere de inimă pentru învățat, deși este elev de 10 și-a pierdut motivația și încrederea.

De când? Cum?

O olimpiadă națională de acum câțiva ani, care ar fi putut fi cel mai frumos lucru din viața ei s-a transformat în cel mai rău lucru din viața ei. Așteptările mari, dezamăgirea de după că nu a fost în primele 3 locuri, lipsa susținerii și înțelegerii profesorului coordonator, ironiile colegilor, rezultatele mai slabe în anii următori comparativ cu rezultatul excelent avut inițial deși nu a luat premiu, toate astea au condus către ceea ce simte acum: ”Și ce dacă nu am să iau la ”x” liceu? Am să fiu dezamăgită o săptămână și apoi o să-mi treacă.”

Cum ajuți un astfel de copil să treacă peste acea dezamăgire?

Singur, ca părinte nu poți în totalitate. Poți să îl susții în continuare, să îi spui că îl iubești (și să îi arăți asta) indiferent ce decizie va lua și ce va face în viață.

Pentru a-l pune din nou pe direcție apelezi la un specialist în emoții.

Am lucrat cu Delia pe dezamăgire, furie, frustrare, neputință.

Am luat moment după moment și am scos încărcătura emoțională negativă din trecut, am rescris acele momente.

Am rescris percepția referitoare la acea olimpiadă națională, din cel mai rău lucru, am ajuns să vedem și lucrurile bune și să fie recunoscătoare pentru ele.

Am lucrat pe imaginea de sine: eu nu mă respect, mă desconsider, am o părere proastă despre mine și am ajuns într-o zonă de acceptare, iertare, conștientizare a părților bune.

Rezultatul?

Delia este încrezătoare, din nou dornică de reușită și motivată. Și cel mai important: toate vin din ea, nu din exterior, nu de la părinți, nu dintr-o motivație greșită, de a dovedi cuiva ceva. Pur și simplu e un copil care a învățat lecțiile de viață din experiențele de până acum și în același timp are încredere că drumul ei de-abia începe.

Vă anunț în iulie la ce liceu a intrat :).