Despre frică am mai scris și sigur voi mai scrie. Frica este ceea ce ne tine pe loc de foarte multe ori în viață. Astăzi am sa vorbesc despre frica văzută prin ochii unui copil.
Copiii sunt foarte receptivi și preiau din mediu absolut tot: și lucruri bune și pe cele mai puțin bune. Fricile noastre de adulți au rădăcini în copilărie. Dacă în copilărie părinții noștri ar fi știut ce să facă și cum să ne vorbească despre ceea ce ne sperie, astăzi, mulți adulți ar avea mult mai mult succes în viață pe toate planurile. Eu consider că niciodată nu e prea târziu și tot timpul există o rezolvare, inclusiv la fricile și temerile noastre, trebuie doar să ne dorim să o găsim.
Te întrebi cum se ajunge la frici puternice și fobii? Începe cu un copil speriat, care nu știe ce se întâmplă și un părinte care nu știe cum să gestioneze situația și să își sprijine copilul.
Sâmbătă după amiază m-am dus câteva ore la plajă peste Dunăre. Soțul și copiii au plecat de dimineață, eu fiind într-o excursie de …afaceri la Bârlad. M-am bucurat că m-am întors repede din această călătorie și am putut petrece câteva ore plăcute împreună cu familia. Copiii mei erau în apă atunci când am ajuns și, împreună cu alți copii, se bălăceau și țipau de bucurie. Doar că, la un moment dat, țipetele nu au mai fost de bucurie, ci de frică și chiar de groază. Un băiețel de 6 ani era în brațele tatălui său și acesta înainta ușor în apă. Am crezut la început că se joacă și țipa de bucurie. Dar când am văzut că se zbate, de parca ar fi vrut sa scape, iar țipetele au devenit foarte puternice, chiar îngrozite, am strigat la tatăl său (îl cunoșteam) și l-am rugat sa îl lase pe băiețel pe mal cu mine.
I-am vorbit calm, l-am învelit în prosop și l-am masat pe spate și s-a liniștit. Apoi i-am amintit de un joc pe care l-am jucat acum doua veri în urma, când l-a pișcat o lipitoare de picior și atunci nu mai vroia sa intre în apa, iar după ce am făcut jocul, frica i-a trecut și s-a putut juca din nou.
Acum l-am întrebat dacă vrea sa îl jucăm din nou, ca să nu îi mai fie frică de apa și a fost de acord. Am început să stimulez prin tapotări ușoare punctele de meridian pe corpul băiatului și să vorbim despre frică. L-am întrebat ce nota ar da fricii, de la 0 la 10, 10 însemnând că îi este foarte-foarte-foarte frică. Mi-a răspuns că i-ar da nota 10. Mi-a povestit că a alunecat din colac și s-a dus cu totul în apă și atunci s-a speriat, crezând că se va îneca. Tatăl lui era acolo și l-a scos din apa imediat. Nu a fost în pericol în nicio clipă, în schimb el s-a speriat foarte tare.
Am continuat să stimulez punctele pe corpul băiețelului, să vorbim despre frică și să îi aduc în corp sentimentul de siguranță. L-am întrebat din când în când ce nota ar da fricii și, deși spunea că se simte mai bine, că parcă a mai scăzut frica, atunci când era vorba de notă, tot 10 dădea, spunând ca i-a fost frică și tot atât e și acum. Cred ca am făcut EFT cu băiețelul un sfert de oră. După cele 15 minute, băiețelul era vesel, încrezător și mi-a spus că se va duce mai târziu în apă. Și așa a și făcut. Peste o jumătate de oră, băiețelul a cerut din nou colacul și s-a dus în apă, fără ca altcineva să insiste. Ulterior a fost dificil să îl scoatem din apa :), ca și pe ceilalți copii, de altfel, ca sa putem pleca.
M-am bucurat și am fost din nou uimită de eficiența și rapiditatea EFT. Și am realizat că tocmai am înăbușit în fașă o fobie de apă.
Din punctul meu de vedere, ar fi necesar ca toți părintii să cunoască EFT, pentru că, în acest fel, ne-am ajuta rapid copiii să treacă peste traume cu ”t” mic (neprocesate aceste emoții și aceste evenimente se pot transforma in Traume cu ”T” mare). Doar așa vom putea creste viitori adulți echilibrați emoțional și de succes.
Poate că am un vis ambițios, dar visez la ziua în care se practică EFT în școli și copiii noștri primesc o educație și din punct de vedere emoțional.
Tu cum îți ajuți copilul să treacă peste frică? Lasă-mi un comentariu cu metodele pe care le aplici ca să îl ajuți să treacă peste diferitele frici sau temeri.
Sesiunea a expirat
Te rog autentifică-te din nou. Pagina de autentificare se va deschide într-o fereastră nouă. După autentificare o poți închide și să revii la această pagină.
Hmm… am impresia ca oricate dezbateri s-ar face pe aceasta tema, tot va fi deosebit de dificil de gasit o solutie sau, mai bine spus, o tactica universala prin care sa inabusim ca parinti frica de apa pe care o manifesta copilasii nostri. Din pacate..
Ar fi bine sa observam ca, copiii nu se nasc cu frica de apa. Ei traiesc in burtica timp de 9 luni in mediu lichid si in mod natural ei se simt foarte bine in apa. Ei capata frica de apa in functie de ce percep in jur. Daca parintele este foarte temator si se manifesta ca atare atunci cand copilul intra in contact cu apa, fie cand ii face baie cand e bebelus, fie cand merge la mare sau il duce la primele lectii de inot, copilul va percepe ca apa este un pericol si va incepe sa dezvolte frica de apa. Pentru fiecare persoana experienta este diferita, poate multora ne este firca de apa, in schimb cauza este diferita. E necesar sa identifici cauza si apoi cu ajutorul tehnicilor poti scapa de firca de apa.